Tratamentul disjuncţiei acromio-claviculare

În funcţie de gradul de deplasare din articulație, de vârsta pacientului şi nivelul de activitate zilnică, tratamentul poate varia. Acesta poate fi conservator, atunci când ligamentele coraco-claviculare sunt integre sau chirurgical, când acestea sunt rupte.

Gradul I şi II se tratează conservator: repaus într-o orteză de umăr 2-3 săptămâni, aplicaţii locale cu gheață, antiinflamatorii, antialgice. Orteza folosită are o particularitate, ea asigură compresia claviculei şi menţinerea ei în articulaţia acromio-claviculară până la vindecarea ligamentului acromio-clavicular. Trebuie evitată ridicarea brațului mai sus de nivelul umărului pe toată perioada imobilizării.

Gradul III are un tratament controversat. Se tratează conservator la pacienţii care nu duc o viaţă foarte sportivă, la care nu există solicitări mari ale umărului; la sportivi, în special la cei de performanţă, se impune intervenţia chirurgicală care să repună în contact cele două oase şi să refacă ligamentele rupte.

Gradul IV-VI (care sunt complicaţii ale gradului III) se tratează exclusiv chirugical.

Procedeele chirugicale sunt multiple şi constau în repunerea în contact, sub anestezie generală, a claviculei cu acromionul, refacerea ligamentelor rupte şi menţinerea lor pe poziţie până la vindecare cu ajutorul unor implanturi (broşe, şurub, ancore etc). După vindecarea ligamentară, majoritatea acestora se scot cu anestezie locală, de obicei la 4-6 săptămâni.

Tehnica de stabilizare a claviculei ca etapă de tratament în disjuncţia acromio claviculară

O serie de procedee au fost propuse de-a lungul timpului pentru a repara această afecţiune traumatică. Metoda care mi s-a părut cea mai eficientă şi care permite refacerea structurilor anatomice constă în coborârea şi menţinerea claviculei în poziţie normală folosind un dispozitiv special numit tight-rope (un ansamblu de sfori foarte rezistente ce au la ambele capete nişte butonaşe cu ajutorul cărora se poate atât repoziţiona, cât şi menţine clavicula la locul ei); în plus pentru a reface ligamentele rupte se recoltează de la nivelul genunchiului, la fel ca şi pentru ligamentul încurcişat un tendon mai puţin important pentru stabilitatea articulară, tendon ce se trece în buclă prin claviculă şi pe sub acromion (o proeminență osoasă aflată sub aceasta). În timp, acesta se integrează osos devenind un veritabil ligament, stabilizând pe termen lung clavicula. De multe ori lungimea tendonului recoltat permite şi refacerea ligamentului acromio-clavicular. În această situaţie se poate spune că s-au refăcut toate ligamentele rupte. Rezultatele obţinute au fost foarte bune.

tratament disjuncția acromio claviculară

Procedeul combină avantajele tight-rop-ului cu cele ale folosirii tendonului pentru reconstrucţia ligamentelor rupte.

Complicaţii după operaţie

Apar cu frecvenţă mică şi constau în: infecţie, ruperea sau migrarea (deplasarea implantului), respectiv reapariţia disjuncţiei (necesită reintervenţia chirugicală folosind o altă procedură). Unii pacienţi acuză o mică jenă, respectiv tumefacţie la nivelul genunchiului, la locul de recoltare a tendonului cu care se face ligamentoplastia.

Recuperare

Pacientul va începe cu mobilizarea precoce a cotului şi a pumnului, precum şi cu exerciţii de tonifiere a musculaturii umărului. La început i se vor permite doar exerciţii pasive de amplitudine mai mică, iar după vindecarea ligamentelor şi scoaterea implanturilor va putea face şi mişcări active de amplitudine mai mare.
În cazul procedeului mai sus prezentat, pacientul va începe imediat postoperator mobilizarea activă a pumnului şi cotului, iar pentru umăr va face mişcări pasive, apoi uşor mişcări active, dar nedepăşind ca nivel de amplitudine articulaţia umărului, timp de 6 săptămâni. Nu este necesară scoaterea implantului, prezenţa acestuia acolo neîmpiedicând efectuarea altor proceduri sau investigaţii medicale.

Este important ca sportivii de performanţă să ştie că pot reîncepe să se antreneze abia după 6 luni de la operaţie, pentru a da timp suficient structurilor implicate să se vindece, integrând osos tendonul recoltat (în cazul în care se face ligamentoplastie). Dacă indicaţiile medicului nu sunt respectate există riscul ca disjuncţia să reapară sau să existe complicaţii.

Orteza de umăr pentru disjuncțiile acromio-claviculare

 

Te doare umărul?

Te poți programa pentru o consultație de specialitate în vederea diagnosticării și începerii programului tău personalizat de tratament

Programează-te acum!