a) Tratamentul medicamentos este foarte eficace în stadiul iniţial al afecţiunii şi implică:

– repausul braţului prin imobilizare într-o eşarfă sau orteză de umăr
– aplicaţii locale cu gheaţă
– medicaţie antiinflamatorie nesteroidiană
– infiltraţii locale cu corticoizi
– fizioterapie cu rol antialgic şi antiinflamator
– kinetoterapie cu rolul de a întări tonusul muscular al musculaturii umărului şi implicit îmbunătățirea activităţii acestuia.

b) Tratamentul chirurgical este dedicat cazurilor rezistente, precum şi stadiilor tardive (degenerare avansată a fibrelor tendoniere sau în cazul rupturii totale). Datorită progreselor tehnologice, acest tratament se face acum artroscopic. Acesta este o procedură miniinvazivă prin care, pe nişte incizii foarte mici (de 0,5 cm), se explorează cavitatea articulară, se constată leziunile prezente (de tendon sau asociate) şi se efectuează procedee reparatorii specifice:

– stabilizarea articulaţiei umărului prin sutura labrumului; acesta este un inel cartilaginos prezent de jur împrejurul glenei peste care trece tendonul bicepsului. Ȋn instabilităţile umărului este rupt permiţând capului humeral ieşirea sa din articulaţie şi implicit elongaţia bicepsului

– tenotomia constă în secţionarea tendonului bicepsului şi este rezervat degenerărilor avansate de tendon bicipital, în special la pacienţii în vârstă sau la cei care nu duc o viaţă sportivă. Este o procedură simplă care permite reluarea activităţii rapid, singurul dezavantaj constă în apariţia acelei tumefacţii pe faţa anterioară a braţului prin alunecarea masei musculare a bicepsului (semnul Popeye)

– tenodeza constă în secţionarea la origine a tendonului lung al bicepsului şi fixarea sa cu un şurub special (o ancoră) în şanţul bicipital. Este indicat la pacienţii tineri, în special la sportivii de performanţă care solicită umărul prin mişcări ale braţului deasupra capului.

Complicaţiile postoperatorii sunt rare: sângerare, redoare (limitarea mişcării articulare), infecţii. În general nu pun probleme de tratament.

Este favorabil dacă se urmează sfatul medicului şi mai ales dacă tratamentul este început în stadiile de început. Postoperator, în cazul efectuării tenodezei este necesară imobilizarea umărului câteva săptămâni în orteză pentru a proteja tendonul până la integrarea acestuia în os. Ȋn toate situaţiile este necesară urmarea unui program intens de recuperare care să refacă mobilitatea şi să întărească musculatura umărului.