Tratamentul chirurgical al bursitei subacromiale

Bursita subacromială reprezintă o problemă frecventă de sănătate ce este adesea nediagnosticată. Ea constă în inflamaţia unei perniţe de țesut moale de la nivelul umărului, situată între osul acromion (osul epoletului situat deasupra) şi osul humeral (situat dedesubt). Această inflamaţie este însoţită de durere cu diferite intensităţi care poate duce chiar la limitarea marcată a mobilităţii articulare.

În marea majoritate a cazurilor evoluţia ei este favorabilă sub tratament conservator (repaus, administrare de antiinflamatorii nesteroidiene, infiltraţii cu produşi corticoizi, fizioterapie etc.). Sunt însă şi situaţii când se impune tratamentul chirurgical. Care este tratamentul de elecţie?

Procedura artroscopică este metoda cea mai elegantă şi mai eficientă de rezolvare a acestei afecţiuni. Aceasta presupune efectuarea unor mici incizii de circa 0,5 cm la nivelul umărului, incizii prin care se vor introduce instrumente de lucru cu ajutorul cărora se va îndepărta bursa inflamată şi dacă este necesar se va mări spaţiul de mişcare a muşchilor care ridică şi realizează rotaţia umărului. Avantajele acestei proceduri sunt evidente și semnificative:

– Dispariţia sau diminuarea durerii de la nivelul umărului
– Spitalizarea este redusă (de o zi), pacientul plecând imediat acasă
– Reluarea mobilizării articulare se face imediat
– Cicatricea este estetică

Ce este decompresia subacromială?

De foarte multe ori o procedură mininvazivă poate avea rezultate spectaculoase. Una dintre acestea este decompresia subacromială, o operaţie care se face la nivelul umărului.

Se ştie că articulaţia umărului este cea mai mobilă articulaţie a corpului omenesc. Sub muşchiul deltoid (muşchiul care asigură relieful normal al regiunii) se află o grupă de patru muşchi implicaţi în rotaţia, respectiv ridicarea braţului deasupra capului. Unul dintre ei, muşchiul supraspinos, este situat între osul acromion (osul epoletului-deasupra) şi humerus (osul de dedesubt). Între el şi tavanul osos există o perniţă de ţesut moale numită bursa, iar anterior de el se află un ligament ce stabilizează articulaţia umărului (ligamentul coraco-acromial).

Uneori, tavanul acromial are o formă curbă de cârlig, ceea ce face ca la mişcările de lateralitate, vârful cârligului să comprime bursa şi tendonul supraspinosului, iritându-le. Alteori mişcările repetitive, cum sunt cele din sportul de performanță practicat de tenismeni, aruncătorii de mingii, voleibalişti, înotători etc.) realizează compresia muşchiului şi a bursei de ligamentul coraco-acromial. La vârstnici, o artroză acromio-claviculară poate duce prin osteofiţii secundari la compresiuni musculare.

Decompresia subacromială constă în excizia bursei inflamate, secţionarea ligamentului anterior coraco-acromial şi netezirea tavanului acromial pentru a creşte spaţiul de mişcare al muşchiului supraspinos. Dacă situaţia o impune, la pacienţii artrozici se secţionează 1 cm din extremitatea externă a claviculei, care prezintă degenerări artrozice.

Această intervenţie se poate realiza clasic, deschis, prin incizii mai mari sau pe cale artroscopică, prin mini incizii. În prezent, cea mai utilizată abordare este cea artroscopică datorită invazivităţii incomparabil mai reduse și reluării precoce a funcţiei articulare.