Disjuncţia acromio-claviculară

Articulaţia acromio-claviculară (A-C) este formată la unirea dintre claviculă şi o prelungire osoasă a omoplatului numită acromion (osul de deasupra umărului, pe care se sprijină epoletul). Disjuncţia acromio-claviculară constă în ruperea ligamentelor ce stabilizează acestă articulaţie, cu separarea secundară a celor două oase.

a) Disjuncția acromio-claviculară presupune ruperea unor ligamente care determină clavicula să ascensioneze sub acțiunea mușchilor care se inseră pe ea

b) Aspect clinic cu proeminența claviculei ascensionate sub piele

Cauze

Disjuncţia acromio-claviculară apare ca urmare a unor traumatisme sportive (rugby, hockey, fotbal, judo, ciclism, călărie, ski etc) mecanismul fiind căderea directă pe umăr sau pe mâna întinsă. În funcţie de gradul de ruptură şi de deplasare a claviculei faţă de acromion, disjuncţiile sunt clasificate în 6 tipuri. Primele trei sunt cele mai frecvente şi presupun absenţa sau deplasarea minimă a celor două oase, celelalte trei presupun o deplasare mare.

Simptomatologie şi manifestări clinice

– Durere la nivelul umărului, mai exact la nivelul articulaţiei acromio-claviculare şi dificultatea, până la imposibilitate, de a ridica braţul deasupra capului.
– În cazul apariţiei deplasării claviculei, apare o deformare caracteristică dată de ridicarea pielii de către aceasta. Acestă deformare se poate reduce relativ uşor, dar reapare imediat după ce încetăm apăsarea pe claviculă (semnul “clapei de pian”).
– Din cauza ruperii legăturii dintre claviculă şi acromion, umărul este mai căzut, deplasare care devine mult mai evidentă în momentul în care pacientul încearcă să ţină în mână o greutate mare (de exemplu, o găleată cu apă)

Diagnostic

Acesta se pune pe baza istoricului pacientului, adică a modului în care s-a petrecut traumatismul, în urma examenului clinic şi cu ajutorul investigaţiilor imagistice:
– radiografia de umăr care arată deplasarea claviculei (deplasare care se accentuează când se ia o greutate în mână)
– RMN de umăr care arată ruptura incompletă a ligamentelor, când nu există o deplasare evidentă pe radiografie.

Aspect radiologic al disjunctiei acromio-claviculare in care se observa ascensionarea claviculei

Clasificarea Rockwood în cele șase tipuri de disjuncții acromio-claviculare

Tratamentul depinde de gradul disjuncției și poate fi conservator pentru primele grade și chirurgical pentru ultimele – vezi detalii

Recuperare

Pacientul va începe cu mobilizarea precoce a cotului şi a pumnului, precum şi cu exerciţii de tonifiere a musculaturii umărului. La început i se vor permite doar exerciţii pasive de amplitudine mai mică, iar după vindecarea ligamentelor şi scoaterea implanturilor va putea face şi mişcări active de amplitudine mai mare.

Orteza de umăr pentru disjuncțiile acromio-claviculare