Fractura luxaţie Monteggia

Aceasta este un tip special de patologie caracterizat prin fractura treimii proximale a ulnei şi luxaţia capului radial.

Clasificarea Bado a fracturilor-luxaţii Monteggia

Antebraţul este alcătuit din două oase paralele. Dacă poziţionăm mâna cu palma în sus şi privim antebraţul, cubitusul (sau ulna) este situată de partea degetului mic şi radiusul este situat de partea degetului mare. În porţiunea proximală (spre cot), aceste două oase se articulează între ele. Articulaţia respectivă permite mişcarea de prono-supinaţie, adică de rotaţie a mâinii în jos, respectiv în sus. Aceste rotaţii sunt posibile datorită formei de ”S” a radiusului. Astfel, în pronaţie (poziţia cu palma în jos) radiusul se roteşte peste ulna (care este dreaptă), pe când în supinaţie (cu palma în sus) revine la poziţia sa lateral faţă de ulna. O serie de ligamente contribuie la stabilitatea articulară, iar musculatura ataşată pe cele două oase contribuie la realizarea mişcărilor mai sus menţionate.

Cum se produce fractura luxaţie Monteggia?

În unele traumatisme se produce fractura treimii proximale a ulnei cu luxarea (eventual şi cu fracturarea) radiusului. Sunt mai multe variante de fractură-luxaţie, cea mai frecventă este când ulna se fracturează, iar capul radial se deplasează anterior. Traumatismul declanşant poate fi o lovitură directă la nivelul ulnei sau o cădere pe mâna în hiperpronaţie, respectiv hiperextensie. Fractura de ulnă se produce datorită forţelor de compresiune ce se exercită în momentul căderii, pe când luxaţia apare datorită contracţiei puternice a muşchiului biceps care se inseră puţin mai jos de capul radial.

Simptomatologia și diagnosticul în fractura luxaţie Monteggia

În aceste cazuri apare durerea şi impotenţa funcţională a cotului. Anatomia locală este modificată, apare un hematom local, iar în focarul de fractură se aud crepitaţii şi există o mişcare anormală datorită prezenţei fragmentelor osoase. Pot apărea, dar mai rar, afectări nervoase sau vasculare.

Diagnosticul este pus de medicul ortoped pe baza istoricului afecţiunii, examenului clinic coroborate cu examenele paraclinice, cel mai important şi uneori singurul fiind cel radiologic. Uneori, în cazul existenţei unei cominuţii (o fractură cu mai multe fragmente) este necesar un examen CT (computer-tomograf), ca suport pentru planificarea preoperatorie. Atunci când există și afectarea părţilor moi, poate fi necesară o examinare cu rezonanță nucleară (RMN).

Tratament

Tratamentul constă în reducerea luxaţiei şi refacerea continuităţii osoase a cubitusului (ulnei) – vezi detalii