Fractura de paletă humerală

Fractura de paletă humerală reprezintă fractura porţiunii distale a humerusului (osul braţului)

fractura de paletă humerală

Clasificarea fracturilor de paletă humerală

Anatomia extremităţii distale a humerusului

Pentru a putea înțelege mai ușor unde au loc acest tip de fracturi sunt necesare câteva noțiuni elementare de anatomie a cotului. Articulaţia cotului este alcătuită din trei oase, porţiunea distală a humerusului şi capetele proximale ale oaselor antebraţului (cubitusul sau ulna şi radiusul). Porţiunea distală a humerusului este mai lăţită, de aceea poartă numele de paletă humerală. Ea prezintă suprafeţe articulare atu cubitusul (care este situat spre interiorul cotului), cât şi cu radiusul (situat spre exteriorul cotului). Articulaţia cotului permite atât mişcările de flexie extensie (care ne permit îndoirea şi întinderea cotului), cât şi mişcările de pronosupinaţie (rotaţia antebralui cu palma în jos şi cu palma în sus).

Când se produc fracturi de paletă humerală?

Fracturile paletei humerale se produc prin două mecanisme:

• Direct, precum cele consecutive căderilor şi loviturilor la nivelul cotului sau accidentelor rutiere, atunci când are loc un impact lateral, cu deformarea portierei.

• Indirect, atunci când pacientul a căzut pe mână cu antebraţul întins şi cotul blocat. În această situaţie cubitusul loveşte paleta fracturând-o.

Simptomatologia și diagnosticul în fractura de paletă humerală

Simptomatologia este caracteriscă tuturor fracturilor fiind însoțită de durere, impotenţă funcţională, deformarea regiunii, tumefacţie, echimoză locală, cracmente şi mişcări anormale în focar. Uneori pot apărea şi leziuni asociate vasculo-nervoase sau luxaţii.

Diagnosticul în fractura de paletă humerală se pune pe baza istoricului traumatismului, a examenului clinic şi a examenelor paraclinice.
Radiografia de cot, în incidenţă de faţă şi de profil, este de obicei suficientă pentru a tranşa diagnosticul.
Examenul cu computerul tomograf (CT) la cot este utilizat în fracturile complexe, pentru a permite realizarea unei planificări corecte preoperator.
Examenul cu rezonanță magnetică nucleară (RMN) sau alte investigaţii suplimentare se folosesc rar, pentru evaluarea situaţiei părţilor moi.
anisme:

Tratament

Tratamentul este în majoritatea cazurilor chirugical și poate fi conservator doar în fracturile fără deplasare – vezi detalii