Când este necesară RMN?

Dr. Gavrilă Imagistică

Orice tip de investigaţie are plusurile şi minusurile ei, avantaje și dezavantaje. De aceea este necesară coroborarea diferitelor metode de explorare imagistică pentru a avea o imagine cât mai cuprinzătoare a segmentului urmărit, care să ajute la punerea diagnosticului şi la anticiparea problemelor pe care le are de depăşit tratamentul oferit.

Examinarea cu RMN (rezonanță magnetică nucleară) a umărului sau cotului se face după un consult clinic minuţios şi după efectuarea unor radiografii articulare în mai multe incidenţe. Aceste investigaţii permit clinicianului să se orienteze asupra patologiei pe care o are pacientul, permiţându-i totodată să indice clar segmentul unde se va efectua RMN.

Rolul acestei investigaţii este de a permite vizualizarea şi explorarea ţesuturilor moi care sunt invizibile la radiografie (tendoane, labrum, cartilaj, ligamente). Totodată se pot identifica tumori, inflamaţii, abcese, hematoame. Ea se face practic punând pacientul orizontal într-un tub ce conţine magneţi şi antene radio. Spre deosebire de examenul CT (tomografie computerizată) sau de radiografia obişnuită, RMN nu este iradiantă, deoarece nu foloseşte radiaţii Röengen.

Pentru că pe parcursul examinării se aud tot felul de pocnete şi sunete ciudate, pacientului i se pun la urechi căşti de protecţie la care poate asculta chiar şi muzică. El trebuie să stea nemişcat pe toată perioada examinării (în medie 30-45 minute), altfel apar artefacte ce împiedică evaluarea corectă a datelor. De asemenea, pacienţii sunt sfătuiţi să-şi scoată înainte de examinare obiectele metalice (proteze, ochelari, piercing-uri), datorită faptului că în tub se formează un câmp magnetic foarte puternic. Pentru cei ce prezintă pe piele un tatuaj efectuat cu pigment metalic, examinarea poate să nu fie concludentă.

Sarcina nu constituie o contraindicaţie pentru RMN, dar trebuie anunţată înainte de efectuarea acestei examinări. Cei care sunt purtători de proteze interne (de umăr) sau de stimulatoare cardiace etc., trebuie să semnaleze medicului examinator prezenţa acestora.

Uneori este necesară injectarea intravenoasă a unei substanţe de contrast pentru a permite vizualizarea mai bună a leziunilor. Examenul RMN odată efectuat permite realizarea în trei dimensiuni a imaginii articulaţiei dorite.

Ca la orice investigaţie există rezultate fals-pozitive sau fals-negative și de aceea, fiind o procedură costisitoare, trebuie indicată doar atunci când trebuie, iar rezultatul trebuie interpretat în context clinic.