Impingementul subacromial

Omoplatul prezintă două prelungiri osoase (acromionul şi procesul coracoid) care sunt unite între ele de un ligament. Pe sub acest arc trec tendoanele muşchilor care asigură rotaţia şi ridicarea braţului deasupra capului. Deasupra tendoanelor se află un ţesut moale, o bursă, care asigură o frecare minimă cu arcul ligamento-osos de deasupra. Impingementul subacromial constă într-o compresie a acestor ţesuturi moi (bursă şi tendoane) sub arcul format de cele două oase şi ligamentul care le uneşte.

a) Compresia bursei și a tendonului supraspinos la mișcările de ridicare în lateral a brațului între acromion (osul epoletului) și humerus (osul brațului);

b) Se obiectivează prin durere la nivelul umărului

Patogenie

Compresia pe ţesuturile moi apare în două situaţii:

– prezenţa de ciocuri pe marginea inferioară a acromionului sau o formă particulară a acestuia (forma de cârlig), astfel încăt la mişcarea de ridicare a braţului deasupra capului acestea acroşează bursa şi tendonul subdiacent.

O anatomie specială a marginii inferioare a acromionului poate determina compresia structurilor moi de sub el la manevrele de ridicare a brațului a) forma normală plată, b) curbă și c) în cârlig a acromionului

– mişcări repetate cu braţul deasupra capului (activităţi sportive: înot, volei, baschet, tenis, aruncări de greutăţi; activităţi casnice: spălări de geamuri, vopsit de tavane etc.) respectiv căderi pe umăr. În aceste situaţii bursa subacromială şi tendoanele muşchilor sunt lovite în mod repetat sau brusc de structurile osoase şi ligamentare de deasupra. Ȋn plus, odată cu vârsta apar modificări degenerative la nivelul tendoanelor, care le face mult mai vulnerabile la aceste traumatisme, de aceea sindromul de impingement apare în jurul vârstei de 40 de ani (vârstă de activitate fizică maximă corelată cu apariţia acestor modificări de structură).

Ca urmare a acestor cauze apare o iritaţie de diferite grade a tendoanelor şi a bursei de deasupra. Când traumatismul depăşeşte capacitatea de rezistenţă tisulară, tendoanele se rup parţial sau total. Ruptura tendoanelor va fi tratată într-un articol special.

Simptomatologie

– durere de umăr în repaus, mai ales noaptea sau la încercarea de mobilizare a braţului deasupra capului. Durerea poate apărea la o perioadă de timp variabilă de la traumatism (de exemplu pacientul se culcă sănătos și a doua zi acuză o durere paralizantă de umăr), ce poate creşte în intensitate gradual, de la zi la zi, iradiază în membrul superior (în umăr sau chiar de-a lungul braţului) şi este exacerbată de dormitul pe umărul respectiv.
-limitarea mişcărilor până la absenţa lor

Diagnostic

De multe ori pacientul nu poate preciza o cauză traumatică. Printr-o analiză retrospectivă mulţi îşi aduc aminte de o activitate banală care a stat la baza apariţiei simptomatologiei. Totodată, printr-o serie de manevre, medicul obiectivează prezenţa inflamaţiei.

a) Prezența arcului dureros (intre 60-120 de grade de abducție, adică de ridicare laterală a brațului, apare o durere accentuată în umăr);

b) Utilizarea unei manevre care să reproducă durerea din umăr este sugestivă pentru impingementul subacromial

Radiografia de umăr poate preciza forma osoasă ce predispune la impingement (ciocuri sau acromion în cârlig) sau poate să fie normală.

RMN (rezonanţa magnetică nucleară) de umăr este utilă când radiografia osoasă este normală şi poate obiectiva prezenţa unei inflamaţii la nivelul bursei şi a tendonului subdiacent, excluzând o ruptură a acestuia.

Ecografia de umăr este de asemenea utilă în precizarea inflamaţiei, fiind mai ieftină şi mai rapidă.

Aspect radiologic cu evidențierea unui osteofit (“cioc”) pe marginea inferioară a acromionului;

Aspect RMN

Tratament

Tratamentul pentru impingementul subacromial este in general conservator insă atunci când tratamentul medicamentos nu dă rezultate, există ciocuri subacromiale sau acromion „în cârlig”, tratamentul este artroscopic – vezi detalii

Recuperare

Cu cât durerea şi cauza ei sunt tratate mai repede cu atât recuperarea este mai rapidă. Reluarea funcţiei membrului superior se face în momentul în care s-a diminuat sau a dispărut durerea.
După artroscopia de umăr, de cele mai multe ori mişcarea se reia la 2-3 zile, pacientul putându-se întoarce în circa o săptămână la activitatea de dinainte. Ceea ce contează însă foarte mult este timpul scurs de la apariţia simptomelor până la iniţierea tratamentului şi dacă a fost tratată cauza impingementului.
Postoperator este binevenită refacerea tonusului muscular şi reobţinerea mobilităţii articulare prin proceduri de kinetoterapie.