Umărul este cea mai mobilă articulaţie a corpului uman. În alcătuirea ei intră trei oase şi o mulţine de ligamente şi tendoane. Complexitatea construcţiei sale face ca orice perturbare a bunei funcţionalităţi a uneia dintre părţile componente să aibă răsunet asupra celorlalte şi asupra articulaţiei în general. Diagnosticarea şi tratarea diferitelor afecţiuni ale umărului presupun cunoaşterea detaliată a anatomiei şi mecanicii articulare.

Fiind o parte esenţială a vieţii noastre, umărul este adesea supus la o serie de traume, sportive sau profesionale. De multe ori acestea se pot trata conservator adoptând o anumită igienă articulară ce evită mişcările producătoare de durere şi urmând un tratament medicamentos adecvat, însă alteori este necesară intervenţia chirurgicală pentru restaurarea în parametri cât mai apropiați de normal ai funcţiei articulare.

Intervenţiile chirurgicale care se adresează umărului se pot realiza pe cale clasică sau mai nou pe cale artroscopică. Fiecare dintre acestea are beneficiile și dezavantajele sale, rămânând la latitudinea medicului curant ce opţiune este benefică pacientului.

O serie de patologii sunt relativ comune publicului larg cum ar fi: fracturile şi luxaţiile, însă alte tipuri sunt puţin înţelese şi de multe ori nediagnosticate corespunzător, de aceea tratamentul este unul general, lipsit de specificitate şi eficienţă. Este prin urmare importantă adresarea pacientului cu afecţiuni de umăr la un medic de profil, supraspecilizat şi dedicat în acest domeniu care să poată da un sfat avizat în problema sa.

Trebuie de asemenea reţinut că tratamentul chirurgical nu rezolvă singur o afecţiune a umărului. Aş putea spune că este doar o jumătate de drum (cea mai dramatică, însă cea mai scurtă). Urmează apoi o perioadă variabilă, în funcţie de patologie, de recuperare, o etapă deloc comodă pentru pacient, dar absolut necesară pentru refacerea musculaturii şi reluarea mobilităţii articulare.

Condiţiile cheie în reuşita tratamentului unei afecţiuni de umăr constau într-o bună colaborare interdisciplinară între medicul specialist ortoped şi ceilalţi colegi: radiolog, anestezist, medic de recuperare etc. şi o bună complianţă între medicul curant şi pacient.