Acest ghid se adresează pacienţilor care au suferit o intervenţie chirurgicală artroscopică sau clasică (artroplastie, osteosinteză etc), precum şi pacienţilor cu diferite afecţiuni ale umărului (entorse, contuzii, bursite etc.). El conţine o serie de exerciţii cu caracter general şi nu se substituie unei supravegheri de specialitate.

Programul de recuperare se va face la indicaţiile medicului curant şi sub supravegherea unui specialist în kinetoterapie. Fiecare procedură va fi adaptată de la caz la caz. Abia după ce exerciţiile vor fi însuşite corect şi repetate de faţă cu un cadru specilizat vor putea fi efectuate şi acasă.

Trebuie înţeles de la început că o intervenţie chirurgicală nu reprezintă decât jumătate din drumul terapeutic pe care pacientul trebuie să-l parcurgă pentru a reveni la starea dorită de normalitate. În cazul în care indicaţiile nu sunt urmate şi execuţia este aleatorie pacientul riscă să-şi deterioreze starea de funcţionalitate a umărului şi chiar să producă eşecul intervenţiei chirurgicale.

Este important să aveţi o ţinută sport sau cât mai lejeră care să va permită efectuarea comodă a programului de recuperare. În general programul de recuperare presupune câţiva timpi care se repetă ciclic:

• Încălzirea articulaţiei
• Efectuarea de întinderi musculare
• Efectuarea de exerciţii de tonifiere musculară
• Reluarea exerciţiilor de întindere musculară
• Aplicaţii locale cu gheaţă la final

Reprezintă un timp obligator şi trebuie să dureze 5-10 minute. Înaintea începerii programului de recuperare se pot aplica pe zona respectivă (în funcţie de situaţie) prosoape încălzite sau perne cu apă caldă.
Acestea au rolul de a produce relaxarea musculară necesară şi pregătirea segmentului care trebuie lucrat pentru începerea execițiilor specifice.
Combinat cu aplicaţiile calde se fac mobilizări uşoare ale articulației ca mişcarea de pendul a umărului sau de rotire din umăr.

Se încep după efectuarea încălzirii articulare şi au rolul de a preveni retracţiile ligamentare şi musculare, favorizând vindecarea fibrelor potrivit cu lungimea lor normală, permiţând astfel o funcţionalitate cât mai bună a umărului.

Întinderile musculare trebuie făcute cu blândeţe şi progresiv până la limita unei dureri suportabile. Un progres mic, dar constant, este de preferat unei încercări bruşte de a obţine performanţe mari, rapid, dar cu dureri, care ulterior vor duce la limitarea sau chiar încetarea temporară a recuperării.

Orice durere ieşită din comun sau care se agravează în timpul efectuării programului de recuperare impune oprirea şi reevaluarea sa de către kinetoterapeut, eventual control la medicul curant.

Acestea se adresează tuturor grupelor musculare care direct sau indirect contribuie la buna mobilitate a umărului. Scopul lor este să refacă cât mai mult din masa şi funcţia muşchilor. Grupele musculare lucrate sunt:

– musculatura manșetei (coafei) rotatorilor
– musculatura deltoidiană
– musculatura pectoralilor
– musculatura braţului
– musculatura scapulo-toracică

Au rolul de a detensiona segmentele lucrate şi de a preveni contracturi musculare ce apar după încetarea bruscă a activităţii fizice.

După efectuarea exerciţiilor fizice, datorită aportului de sânge crescut care irigă masa musculară şi zona periarticulară, apare un edem local ce poate determina, dacă persistă, o retracţie vicioasă, antalgică a umărului. Se aplică o pungă cu gheaţă învelită într-un prosop subţire uscat pe grupele musculare şi la nivelul umărului și se ţine acolo 10-15 minute. Asigură un efect antiinflamator şi relaxant totodată.

Se adresează următoarelor grupe musculare: :

• Deltoidul (muşchiul care coafează umărul şi îi dă formă exterioară caracteristică)
• Supraspinosul (un muşchi profund ce iniţiază ridicarea umărului)
• Infraspinosul (muşchi profund ce asigură rotaţia externă a umărului)
• Subscapularul (asigură rotaţia internă a umărului)
• Bicepsul (pe faţa anterioară a braţului)
• Rotundul mare şi mic (asigură rotaţia externă a umărului)
• Tricepsul (pe faţa posterioară a braţului)
• Trapezul
• Romboidul (stabilizează scapula la coloana)

Este un exerciţiu cu care se începe mobilizarea umărului după orice intervenţie chirurgicală.
Mobilizează pasiv toate grupele musculare ale umărului.
Pacientul stă aplecat cu o mâna sprijinită de masă, iar braţul corespunzător umărului afectat atârnă liber.
Cu trunchiul fix, se imprimă mişcări de înainte şi înapoi, de lateralitate şi apoi circulare din umăr cu braţul cât mai relaxat.
Se fac 2-3 seturi de câte 10 repetări zilnic în fiecare zi.

Asigură întinderea grupelor musculare care realizează rotaţia externă a umărului
.
Cu umerii relaxaţi se trage de braţul întins corespunzător umărului afectat peste piept cât mai mult.
Se menţine poziţia 30 de secunde, apoi se relaxează 20 secunde. Se repetă de 5 ori. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții în fiecare zi.

Asigură tensionarea mușchiului subscapular.
Pacientul ţine cu mâinile la spate un băț.
Cu spatele drept, se imprimă o mişcare pe orizontală a băţului care produce o rotaţie internă la nivelul umărului de interes.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții zilnic.

Asigură tensionarea muşchilor rotatori externi ai umărului.
Pacientul are coatele lipite de corp şi ţine cu ambele mâini un băț.
Menţinând coatele lipite de trunchi şi spatele drept, se imprimă băţului o mişcare pe orizontală care produce o rotaţie externă la nivelul umărului de interes.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții zilnic.

Asigură tensionarea musculaturii rotatorii a umărului.
Pacientul stă culcat în decubit lateral cu umărul de interes dedesubt şi cotul la 90º.
Asupra acestuia se imprimă cu cealaltă mâna o mişcare de coborâre a antebraţului până la un punct maxim tolerat.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții zilnic.

Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit pe lângă corp.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ţinând omoplații apropiaţi trage de cot înapoi şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi, de 3 ori pe săptămână.
Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.

Se urmăreşte tonifierea muşchilor infraspinos şi rotund mic.
Pacientul stă în picioare, cu braţul ridicat la orizontală şi cotul îndoit la 90º.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ţinând cotul la acelaşi nivel cu umărul, trage de capătul benzii până la nivelul capului şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi, a câte 10 repetiţii pe zi, de 3 ori pe săptămână.
Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.

Are ca scop tonifierea muşchilor rotatori interni ai umărului (pectoralii şi subscapularul). Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit la 90º lângă trunchi. Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt. Ţinând cotul lipit de corp efectuează rotaţii interne trăgând de capătul benzii şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.

Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi ai umărului. Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit la 90º lângă trunchi. Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt. Ţinând cotul lipit de corp efectuează rotaţii externe trăgând de capătul benzii şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.

Asigură tonifierea musculaturii de pe faţa anterioară a braţului. Pacientul stă în picioare cu spatele drept având în fiecare mâna câte o ganteră a cărei greutate este de 0,5 kg. Pe măsură ce creşte tonusul muscular se pot adauga progresiv greutăţi suplimentare de 0,5 kg până la o greutate finală de 2,5 Kg.
Cu braţul lipit de trunchi se face flexia alternativă a coatelor aducând ganterele la nivelul umărului. Se menţine câteva secunde şi se coboară încet. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.

Asigură tonifierea muschiului triceps situat pe faţa posterioară a braţului. Pacientul stă în picioare cu spatele drept având în fiecare mână câte o ganteră a cărei greutate este de 0,5 kg. Pe măsură ce creşte tonusul muscular se pot adauga progresiv greutăţi suplimentare de 0,5 kg până la o greutate finală de 2,5 kg.
Braţul de interes este sprijinit de mâna sănătoasă şi ridicat cu cotul îndoit la spate. Cu spatele drept şi abdomenul contractat, se îndreaptă cotul aducând gantera deasupra capului. Se menţine câteva secunde şi se coboară încet. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.

Pacientul stă cu un genunchi îndoit pe o bancheta de kinetoterapie şi cu braţul de aceeaşi parte sprijinit de această. Ţinând în mâna opusă o greutate de 0,5 kg execută cu aceasta o ridicare în lateral până la nivelul umărului. Menţine poziţia numărând câteva secunde, apoi coboară braţul încet.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot mări progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie să producă durere.

Tonifică muşchii care se înşiră pe scapulă (omoplat). Pacientul stă în decubit ventral cu capul pe o pernă pentru confort şi braţele pe lângă corp. Din această poziţie, cu musculatura gâtului relaxată, trage de umeri înapoi şi în jos încercând să apropie omoplaţii între ei. Când a ajuns la un punct maxim, menţine poziţia 10 secunde şi apoi coboară umerii. Se fac 3 seturi a 10 repetiţii zilnic.

Tonifică muşchii care se înşiră pe scapulă (omoplat). Pacientul stă pe o masă de kinetoterapie cu umărul afectat în afară şi braţul atârnat. În mâna ţine o ganteră de 0,5 kg. Din această poziţie efectuează cu cotul întins ridicarea greutăţii apropiind omoplaţii. Revine apoi la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot mări progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie să producă durere.

Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi al umărului, trapezul şi muşchii scapulo-toracici.
Pacientul stă pe o masă de kinetoterapie cu umărul afectat în afară şi braţul atârnat. În mâna ţine o ganteră de 0,5 kg. Din această poziţie efectuează cu cotul întins ridicarea greutăţii la nivelul capului. Revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot mări progresiv cu câte 0,5 kg. până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie să producă durere.

Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi şi interni ai umărului. Pacientul se află culcat pe spate cu braţul în abducţie de 90º şi cotul îndoit la 90º, cu mâna ridicată spre zenit. Din această poziţie se execută menţinând cotul lipit de podea mişcări alternative de rotaţie internă (coborâre în faţă) şi externă (coborâre în spate) a mâinii. Se pot folosi greutăţi ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.

Asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului. Pacientul este aşezat pe podea în decubit lateral cu umărul afectat deasupra, cotul lipit de trunchi şi îndoit la 90º. Din această poziţie, menţinând cotul ataşat la torace execută o rotaţie externă a braţului aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent mâna.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Se pot folosi greutăţi ce cresc progresiv începând de la 0,5 Kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.

Asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului. Pacientul este aşezat pe podea în decubit lateral cu umărului afectat sub el, cotul lipit de trunchi şi îndoit la 90º. Din această poziţie, menţinând cotul ataşat la torace execută o rotaţie internă a braţului aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent mâna.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Se pot folosi greutăţi ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.