Subluxaţia de cap radial (Cotul guvernantei)


Aceasta afecţiune este caracteristică copilăriei (în general până la 7 ani) şi constă în ieşirea capului radial din articulaţie.

Cel mai frecvent mecanism de producere a acestui tip de afecţiune constă în tracţiunea bruscă a mâinii copilului.

Anatomie

Articulaţia cotului este formată din trei oase: humerusul (osul braţului) şi două oase ale antebraţului (cubitusul pe intern şi radiusul pe extern). Capătul distal al humerusului seamănă cu o paletă articulându-se prin suprafeţe specifice cu fiecare din cele două oase: cubitusul şi radiusul. Capătul proximal al cubitusului are formă de şa, iar cel radial (capul radiusului) de tirbuşon cu o porţiune mai îngustă sub el numită colul, sau gâtul radiusului.

Paleta humerală se articulează în jumătatea ei internă cu cubitusul realizând flexia şi extensia cotului.

Ȋntre capetele proximale ale cubitusului şi radiusului există o articulaţie care permite mişcarea de prono-supinaţie (adică mişcarea de răsucire a mâinii cu palma în jos, sau cu palma în sus).

Sistemul ligamentar al cotului

De asemenea capătul proximal al radiusului se articulează cu jumătatea externă a paletei humerale, contribuind de asemenea la mişcarea de prono-sipinaţie. Un ansamblu ligamentar asigură stabilitatea articulară. Astfel: un complex ligamentar este situat pe faţa internă a cotului, altul pe faţa externă şi un inel circular (ligamentul anular) este situat în jurul colului capului radial.

Patogenie

Deoarece la copilul mic sistemul ligamentar nu este complet maturat, o mişcare bruscă poate duce la ieşirea capului radial din articulaţie.

Aceasta poate avea loc în momentul în care se caută evitarea unei situaţii periculoase (ex. bonei sau guvernantei ce trage copilul de mână la trecerea străzii – de aici şi numele dat afecţiunii, de cotul guvernantei), sau în timpul unui joc când adultul realizează răsuciri şi rotiri ale membrelor copilului.

Mecanismul de producere a luxaţiei capului radial

Simptome

Caracteristic, micul pacient se va prezenta cu membrul superior lipit lângă corp, cu durere, tumefacţie la nivelul feţei anterioare a cotului şi imposibilitatea de a efectua flexia.

Diagnostic

Se pune relativ uşor pe baza istoricului afecţiunii şi a examenului clinic. Efectuarea unei radiografii de cot va exclude prezenţa unei fracturi. Această afecţiune poate apărea secundar unei violenţe asupra copilului, motiv pentru care va fi investigat şi pentru alte semne specifice.

Tratament

Ca orice luxaţie, se realizează cât mai repede, parcurgând drumul invers celui care a determinat ieşirea capului radial din articulaţie. Se prinde palma copilului cu o mână şi se răsuceşte în sus. Ȋn acelaşi timp se realizează cu cealaltă mână o copresie la nivelul plicii cotului pentru a împinge capul radial la loc, combinat cu o mişcare de flexie a cotului. Se aude un mic clicăit dat de repunerea în articulaţie a capului radial. De obicei copilul îşi poate relua rapid mişcarea cotului. Uneori, edemul local poate fi suficient de mare, iar mişcarea în articulaţie se reia după câteva ore, sau chiar o zi.

Realizarea reducerii luxaţiei prin efectuarea mişcării de supinaţie a cotului, combinată cu flexia şi apăsarea pe capul radial

Prevenţie

Pe măsură ce copilul creşte şi ligamentele cotului se vor maturiza devenind tot mai puternice. Până atunci trebuie evitate anumite mişcări:

• nu ridicaţi copilul de mâini; de preferat prindeţi-l din axilă (de subţiori)
• nu trăgeţi brusc de mâna copilului
• nu faceţi mişcări de rotire, sau pendulare a copilului ţinându-l de membrele superioare

Atenţie la jocurile ce presupun rotiri de corp în aer; pregătiţi copilul înainte, nu efectuaţi mişcări bruşte şi nu exageraţi cu menţinerea lor în aer

Ai fost diagnosticat cu subluxația de cap radial?

Te poți programa pentru o consultație de specialitate în vederea începerii programului tău personalizat de tratament

Programează-te acum!