Reprezintă inflamaţia tendonului lung al bicepsului, cu alterarea calităţii fibrelor acestuia, modificare care poate duce la ruptură degenerativă chiar dacă sunt urmare a mişcărilor umărului.

Articulaţia umărului este alcătuită din trei oase: capul humeral, omoplatul (numit şi scapula) şi clavicula.

Capul humeral are o formă sferică şi se articulează cu scapula printr-o scobitură a acesteia numită glenă. Deoarece funcţia membrului superior presupune o gamă largă de mişcări, articulaţia umărului este extrem de mobilă, cea mai mobilă dintre articulaţiile corpului. Stabilitatea ei este asigurată de o serie de structuri capsulo-ligamentare şi musculare. Printre muşchii care contribuie la stabilitatea şi buna funcţionare a umărului se află şi muşchiul biceps situat frontal faţă de articulaţie.
Acesta prezintă proximal, adică superior două capete tendinoase:

– unul lung care se prinde de marginea superioară a glenei, trece peste capul humeral asigurând menţinerea acestuia în glenă şi coboară apoi printr-un şanţ al acestuia numit culisa sau şanţul bicipital.
– unul scurt care se ataşează pe o proeminenţă a scapulei numită proces coracoid.

Tendinita bicepsului reprezintă inflamaţia capului lung al acestuia şi are loc ca urmare a unor activităţi ce implică mişcări repetitive ale braţului deasupra capului: înotul, voleiul, baschetul, tenisul, vopsitul de tavane etc. În urma acestor mişcări se produce iniţial o inflamaţie a tendonului care devine roşu şi se tumefiază. Dacă activitatea continuă, apar modificări de structură ale tendonului care se îngroaşă şi îşi pierde elasticitatea. În timp apar efiloşări, scămoşări ale tendonului şi chiar ruptura definitivă a acestuia, moment în care masa musculară a bicepsului coboară pe faţa anterioară a antebraţului dând un aspect caracteristic de braţ de “Popeye Marinarul”.

Tendinita capului lung al bicepsului nu apare de obicei singură, ea este însoţită de o serie de alte leziuni care crează dezechilibre în buna funcţionare articulară:

– rupturi ale coafei sau manşetei rotatorii
– artroza umărului
– rupturi ale labrumului (inelul cartilaginos care înconjoară glena)
– instabilităţile umărului

În tendinita bicipitală apar:

– durere la nivelul umărului anterior, accentuată de încercarea de ridicare a braţului deasupra capului
– disconfort resimţit ca o “greutate” în umăr şi în braţ
– uneori o senzaţie de pocnitură (dată de luxarea tendonului din culisa bicipitală)
– în rupturile totale de tendon lung al bicepsului, apare o ameliorare semnificativă a simptomatologiei (dispare practic zona inflamată) însă concomitent, prin coborârea masei musculare pe faţa anterioară a braţului, apare semnul lui “Popeye marinarul” (tumefacţie specifică sub piele)

Se pune pe baza:

– istoricului pacientului (scoate în evidenţă tipul de activitate fizică efectuat de acesta, traumatisme, precum şi eventuale patologii ale umărului asociate)
– a examenului clinic care evidenţiază durere la palparea şanţului bicipital (medicul poate reproduce durerea prin efectuarea unor teste de mobilizare a braţului care reproduc durerea dacă tendonul este iritat), respectiv semnul lui “Popeye” (în rupturile totale)
– a examenelor imagistice (Rx este normală în tendinită, ecografie de umar şi în special RMN de umăr este de elecţie în evidenţierea leziunilor tendoniere)

Tratamentul tendinitei bicipitale este medicamentos în stadiile inițiale ale bolii și are o eficiență crescută dacă este administrat corect cât mai devreme. Tratamentul chirurgical este folosit doar în cazurile rezistente sau în stadiile tardive cănd tendonul este semnificativ degenerat sau complet rupt – vezi detalii