a) Tratamentul nechirugical este rezervat rupturilor de tip I. Reprezintă de multe ori prima opţiune a pacientului. El constă în:

– repaus relativ cu evitarea mişcărilor care provoacă durerea umărului
– administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene: diclofenac, ibuprofen, piroxicami etc.
– fizioterapie
– kinetoterapie pentru câteva luni de zile

b) Tratamentul chirugical este rezervat rupturilor de tip II-IV de labrum şi cazurilor rezistente la tratamentul nechirugical
El constă în sutura labrumului rupt la marginea cartilaginoasă. Acestă intervenţie se poate face clasic, deschis, dar cel mai frecvent se realizează artroscopic.

În cursul acestei intervenţii, pe câteva mici incizii de 0,5 cm se introduc: o cameră video şi instrumentele de lucru. Labrumul se fixează la marginea cartilaginoasă cu nişte şurubele speciale numite ancore, ce au prevăzute la un capăt fire de sutură.

Internarea este extrem de scurtă: 1 zi. Complicaţiile intervenţiei artroscopice sunt extrem de rare şi în general minore.

Procedura artroscopică de sutură de labrum superior presupune utilizarea unor incizii extrem de mici prin care se introduc instrumentele de lucru

Postoperator pacientul va purta o orteză de umăr pentru 6 săptămâni care să protejeze sutura proaspăt realizată până la vindecarea leziunii.

Este foarte important ca pacientul să înţeleagă că timpul necesar până la vindecarea suturii variază între 3 luni și un an.

În primele 6 săptămâni pacientul va putea efectua doar mişcări pasive, iar apoi progresiv mişcări active.

Se va urma un program de kinetoterapie care are ca scop ca, prin paşi specifici, să se restabilească mobilitatea articulară şi să se refacă forţa musculară. Majoritatea pacienţilor au o îmbunătăţire evidentă a funcţiei umărului.

În cazurile mai complicate cum ar fi rupturile III şi mai ales IV recuperarea este mai lungă şi cu rezultate mai modeste.