Tratamentul artroscopic al luxațiilor de umăr

Dr. Gavrilă Umăr

Luxația de umăr este o patologie caracterizată prin ieșirea oaselor din articulație. Aceasta se produce datorită ruperii unui inel cartilaginos, numit labrum ce îmbracă asemenea unui manșon capul humeral (vezi articolul: Ce este labrumul articular). Detașarea acestuia se poate produce cu sau fără un fragment de os.

De multe ori, după primul episod, după reducerea luxației (adică repunerea capetelor osoase în articulație) și o perioadă de timp de repaus, acesta se reatașează la marginea osoasă. În cazul luxațiilor recidivante, vindecarea este imposibilă, pacientul experimentănd ieșiri ale capului humeral tot mai frecvent și la mișcări tot mai simple (cum este poziționarea mâinii sub cap, sau întinderea laterală a brațului după un obiect de pe noptieră).

Tratamentul constă în închiderea breșei existente prin sutura labrumului la glenă. Una din intervențiile cel mai puțin invazive constă în fixarea artroscopică a labrumului la marginea osoasă. Intervenția artroscopică se realizează prin orificii mici la piele de aproximativ 0,5 cm ce permit introducerea intraarticulară a unor instrumente de lucru și unei camere de filmat. Din cauza spațiului de manevră redus, sutura labrumului se realizează cu ajutorul unor ancore (mici șurubele ce se fixează în os și care au atașate la un capăt firele de sutură). Acestea sunt din titan sau din alte materiale ce permit realizarea fără probleme a unor investigații imagistice cum este RMN-ul. Sunt necesare în jur de 3 ancore, dar numărul lor poate varia în funcţie de complexitatea leziunii.

Pacientul poate fi anesteziat complet sau poate să aibă doar umărul și membrul superior anesteziat. Datorită agresivității reduse asupra țesuturilor, spitalizarea este redusă (o noapte), recuperarea este mai rapidă și mai completă.