Infiltrațiile intraarticulare sunt proceduri prin care se introduce intraarticular, cu ajutorul unei seringi, o substanța cu scopul de a ameliora durerea și a îmbunățății funcția segmentului respectiv.

Intraarticular se pot introduce mai multe tipuri de produse:

– derivați cortizonici (diprophos, dexametazona etc.)
– soluții vascoelastice (Sinocrom, Monovisc, Hyalgan etc.)

– Artrozele, indiferent de localizare, mai ales cele în stadii incipiente
– Artritele inflamatorii (exceptându-le pe cele de cauză infecțioasă)

– Infecțiile articulare
– Alergiile la produșii injectați

– ameliorarea simptomatologiei, chiar dispariția durerii articulare pentru o perioadă variabilă de timp
– scăderea sau încetarea administrării de medicamente antiinflamatoare sau antialgice adjuvante
– temporizarea unei intervenții chirugicale (cum ar fi, de exemplu, protezarea șoldului sau a umărului)
– îmbunătățirea funcției articulare (diminuarea durerii permite reluarea amplitudinii de mișcare)
– reluarea kinetoterapiei în condiții locale mai bune cu rezultate superioare

– Infecția
– Sângerarea la locul de puncție prin înțeparea unei vene superficiale
– Durere la locul infiltrației
– Atrofia țesutului grăsos subtegumentar
– Hiperpigmentarea zonei de puncție
– Reacții vegetative de transpirații, paloare, leșin
– Creștere a nivelului glicemiei (diabetici)
– Reacții alergice

Pacientul va sta cat mai confortabil, poziționat astfel încât articulația să fie destinsă la maximum.
Medicul curant, spălat pe mâini și purtând mănuși sterile, va aspira într-o seringă soluția de injectat.
Se vor folosi două ace, unul pentru aspirat din fiolă și altul pentru puncția propriu-zisă.
Se va dezinfecta zona articulară cu o soluție aseptică.
Medicul va introduce acul de la seringă în articulație luând ca reper formațiunile osoase.

Fiind o manevră oarbă, de multe ori la pacienții cu țesut adipos mai dezvoltat se atinge cu acul cartilajul articular, ceea ce poate provoca durere pe moment. Se introduce apoi intraarticular soluția dorită. Pentru a diminua disconfortul local se aspiră și se introduce înainte de soluția terapeutică un anestezic cum este xilina 1%.

Acestea pot ameliora, însă nu pot vindeca leziunea de bază. Pacienții trebuie să aibă așteptări realiste de la aceste infiltrații. Nu există soluții miracol. Ele nu înlocuiesc alte indicații terapeutice cum ar fi: scăderea în greutate, gimnastica, evitarea expunerii la frig sau alte forme de tratament medicamentos.

În stadiile avansate de distrugere articulară există uneori o tendința greșită de tergiversare a intervenției chirurgicale persistându-se dincolo de limită cu administrarea de produși intra-articulari. Acest lucru nu va face decât să aducă pacientul în situații depășite chirugical, cu rezultate operatorii limitate, sub posibilitățile pe care le-ar fi putut obține dacă intervenția chirurgicală s-ar fi facut mai repede.

Dacă se respectă indicațiile terapeutice, în mâinile unui medic experimentat, infiltrația intra-articulară este o procedură sigură cu efecte clinice de multe ori spectaculoase și cu complicații minime.